Despre concursuri în intervalul de vârstă 6-12 ani

În intervalul de vârstă 6-12 ani, toate concursurile școlare de ordin academic, care așează copiii în competiție individuală, sunt absolut nocive.

Psihologii vorbesc despre acest interval ca despre un teren propice pentru o luptă interioară naturală, biologic programată, între nevoia copiilor de a se dovedi pe sine competenți și productivi, versus posibilitatea tragică de a se simți pur și simplu inferiori semenilor lor de aceeași vârstă.

Dacă în lupta aceasta interioară câștigă convingerea că te poți ridica de jos de repetate ori și o poți lua de la capăt, copiii pleacă în viață cu o super-putere: un ”mindset”, adică un mod de a se privi pe sine cu respect, încredere și convingere că pot crește în orice moment, prin muncă, stăruință și pasiune.

Dacă în acest interval de vârstă eșecurile sunt scoase în evidență comparativ cu ceilalți copii sau greșelile sunt subliniate răutăcios cu pixul roșu - nemaivorbind te scoaterea copiilor buni în fața clasei/versus rămasul în bancă a celor fără medalii - nu facem altceva decât să strivim, să distrugem, să schilodim.

În intervalul 6-12 ani copiii sunt foarte atenți la diferențele de competență între ei. E perioada când tendințele lor competitive trebuie canalizate către sport, jocuri sau concursuri - fie și ele academice - în echipă. Este perioada în care trebuie să înțeleagă cum drumul lor în viață se construiește comparându-te cu tine însuți și înțelegându-ți puterea de creștere.

După 12 ani, competițiile școlare individuale sunt chiar recomandate. Cine iubește performanța și are înclinație naturală către un domeniu sau altul e pregătit să se ascută în lupte de orice fel. Numai dacă până atunci a integrat cu succes și echilibru experiența eșecului și a revenirii. Fără tensiunea alternativei despre ratare, incompetență sau inferioritate.

După părerea mea, învățătoarele care își construiesc portofoliu pe rezultatele copiilor într-o perioadă când se dau ”lupte” importante pe terenul emoțional al acestora, iar miza e cu totul de altă natură și lecția de învățat e cu totul alta - nu fac altceva decât să perpetueze un model toxic și neprofesional. Iar părinții care se agață de diplomele copiilor lor nu încearcă decât să își astupe golul și neajunsurile personale.

Oana MORARU

Pedagog